Year: 2016
Type: article
Abstract: LIVIU PETCULESCU la cea de a 70-a aniversareDeși îl cunosc pe Liviu Petculescu de peste 45 de ani, mărturisesc că am fost surprins când mi s-a cerut să fac o prezentare a sa la vârsta de 70 de ani.Deoarece pentru mine, ca de altfel pentru mulți dintre colegii pe care îi cunosc, Liviu Petculescu este o persoană mult mai tânără decât arată vârsta lui din actele de stare civilă.A descrie în câteva cuvinte un om ca Liviu Petculescu este foarte dificil, el fiind o persoană neconvențională și de aceea prezentarea mea, pentru vârsta aniversară de 70 de ani, va fi una mai puțin obișnuită.L-am cunoscut pe Liviu Petculescu în cele mai diverse ipostaze.Suntem colegi în Muzeul Național de Istorie a României din anii '80, participând împreună la săpăturile arheologice din Transilvania sau Oltenia (la Cincșor sau la Cioroiu Nou).De asemenea, am participat la sesiuni de comunicări, unde Liviu Petculescu prezenta rezultatele săpăturilor arheologice sau piese de armament din epoca romană.L-am cunoscut ca membru al unor comisii de expertiză, cum este cea de la sfârșitul anilor 80 (pe care și el sigur și-o amintește), unde am fost trimiși de către Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Giurgiu, pentru a verifica situația actelor de evidență a colecției de acolo.Totodată, trebuia să facem o investigație asupra gravelor abatari aduse patrimoniului muzeului din Giurgiu.Își aduce aminte, cu siguranță, că doamna director de acolo încerca să ne convingă cum una dintre muzeografe avea acasă un laser mic cu care scobea monedele otomane din aur din secolele XVIII-XIX (pe care toată lumea le știe "cât sunt de groase", acestea având sub 1 mm), le umplea cu plumb, după care le lipea la loc.Sigur că am participat împreună și la expertizele mult mai complicate (între anii 2007-2010) de la Alba Iulia, la cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.Pe Liviu Petculescu l-am cunoscut și ca persoană privată, mergând împreună la petreceri legate de mediul profesional mai mult sau mai puțin.Și având privilegiul de a discuta cu el vreme îndelungată, asupra societății noastre, a breslei, a lumii, în general.Toate acestea m-au convins că Liviu Petculescu este o persoană cu totul specială.Este un arheolog excepțional, cu o largă și profundă cultură profesională.Cunoaște izvoarele istorice, tehnica de săpătură și înțelege foarte bine relația dintre obiect și contextul lui istoric.De asemenea, este o persoană de o curiozitate extraordinară, care își pune întrebări și caută răspunsuri și care analizează totul prin filtrul minții sale.Nu este un om pe care să îl poți convinge ușor și nu este nici pe departe cel mai comod interlocutor, în multe situații, dar raționamentul său, logica de fier sunt cele care dovedesc că știe despre ce este vorba atunci când decide să se pronunțe asupra unui subiect și poți fi sigur că îți dă un sfat bun și are o viziune foarte personală asupra multor situații, fie profesionale, fie sociale și politice.L-am cunoscut pe Liviu Petculescu și în calitate de tovarăș de doctorat.Ne-am înscris amândoi în 1984, la concursul pe care l-a organizat Universitatea din București pentru două locuri de doctoranzi la academicianul Emil Condurachi.Am fost colegi și ucenici ai acestui mare om și reputat istoric.Cu acest prilej, am constatat cât de multe știa Liviu Petculescu despre lumea romană și despre domeniul care îi este cel mai drag: istoria militară și a armamentului roman.Poate că Liviu Petculescu a scris prea puțin față de cât de multe știe și a cercetat de-a lungul anilor, dar ceea ce a scris este extrem de temeinic și sunt convins că vom rămâne cu lucrări de referință.Nu întâmplător receptarea lor în lumea arheologilor din străinătate dovedește valoarea și importanța lor pentru studiul istoriei militare romane, în general.
Source: Cercetări Arheologice
DOI: 10.46535/ca.23.01
Author: Ernest Oberländer-Târnoveanu
Language: Romanian
Subfield: History
Field: Arts and Humanities
Domain: Social Sciences
Open Access status: hybrid
OpenAlex ID: W3029968481