Year: 2022
Type: article
Abstract: Unii o poartă drept blazon, alţii o duc adînc în suflet, ca pe o ţară ce niciodată nu i-a renegat, unii, ieşind în lungi plimbări, o înfăţişează ca pe-o fatalitate, alţii o obligă să vorbească despre vieţile lor exemplare, dar nici unul nu se întreabă cîte pustiuri a străbătut, şi pe toate le poartă în ea, oferindu-le, nici cîte vieţi a lăsat în urmă, pradă melancoliilor nemiloase, aşteptată ca o mântuire, refuzată în adunări zgomotoase, se mulţumeşte cu un ungher al sufletului sau construieşte imperii singurătatea, solitudine, soledad ca și cum Petru CIMPOEȘU Antrenorul de tenis și antrenorul literar Mai întâi, ce înseamnă un bun antrenor de tenis?Nu trebuie să fi fost un mare campion, să fi câștigat nu știu câte Grand Șlemuri, e suficient să fi ajuns la un oarecare nivel de performanță, la care înțelegi ce este tenisul.Sunt unii mari campioni care nu au înțeles asta niciodată -Ilie Năstase, de exemplu.Alții, mai degrabă jucători de pluton, n-au fost prea bine înzestrați de la natură și, ca să facă performanță, a trebuit să gândească tenisul mai mult decât cei așa-zis talentați, care doar l-au intuit.Abia aceștia ar putea ajunge buni antrenori.Nu le poți spune: dacă ești așa deștept, poftim racheta, joacă tu în locul meu! Antrenorul știe că nu poate lovi mingea mai bine decât jucătorul, dar, din tribună, citește mai clar jocul, gândește mai lucid decât elevul său din teren, vede mai bine greșelile pe care acesta le face și punctele slabe ale adversarului.Îi poate da sfaturi utile, pentru că îl cunoaște mai bine decât jucătorul însuși se cunoaște, și îl poate ajuta să câștige.Sub rezerva că și adversarul jucătorului său are un antrenor poate la fel de bun, își dorește la fel de mult victoria.Acum, să ne mutăm de pe terenul de tenis pe terenul literaturii.Echivalența pe care aș dori să o fac este aceea între antrenorul de tenis și redactorul (sau lectorul) de carte.Oricât de talentat ar fi un scriitor, dacă nu are un bun antrenor/redactor, își poate rata cartea, va să zică, pierde partida.Purtat de aripile inspirației și prea încrezător în această superstiție, poate să facă greșeli de care nu e conștient și pe care doar un lucid ochi exterior le poate sesiza, eventual îndrepta.Din păcate, de vreo treizeci de ani încoace, meseria asta s-a devalorizat, iar meseriașii ei aproape că au dispărut.Fie-mi îngăduit să aduc, în rândurile ce urmează, modestul meu omagiu câtorva dintre ei -mai precis, ele.ca și cum De fapt, cred că am spus "nici o problemă"fiindcă așa se spunea corect pe atunci.-Vă mulțumesc, e foarte important ce miați spus.Vom scoate câteva exemplare de semnal cu coperta reparată, pe care apare și numele dumneavoastră, mă consolă doamna Bedrosian.Abia în clipa aceea am realizat despre ce era vorba.Era deja prea târziu (printre altele, doamna Bedrosian a observat că folosesc cuvântul "deja" prea des și în circumstanțe care îl fac inutil, cum e și aceasta de față).Îmi dădusem deja acordul, primisem și mulțumirile de rigoare -care astăzi ar suna un pic altfel: vă mulțumim pentru înțelegere.Cum îmi spune de fiecare dată robotul de la Deranjamente, când sun ca să reclam că iar s-a întrerupt curentul electric.Astfel se explică de ce exemplarele primei ediții a romanului "Firesc" nu au numele autorului pe copertă.Hazardul găsise de unul singur soluția problemei pe care mi-o pusesem inițial.Nu mai puteam da înapoi.M-am suit în tren și m-am dus la București.Făcusem rost, prin niscai relații, de un baton de salam de Sibiu, pe atunci o delicatesă, cu intenția de a-l dărui doamnei Bedrosian, ca să-mi exprim în acest fel recunoștința, precum și speranța că vom colabora în continuare etc. Îmi spuseseră unii scriitori din Bacău că așa se procedează.Erau, țineți cont, anii foamei!Mulți redactori, redactori șefi și chiar directori de pe la alte edituri îi așteptau pe autorii din provincie cu brațele deschise, pentru a-și primi damigenele cu vin ori straițele cu carne, mezeluri, brânzeturi, țigări, pălincă, whisky și alte bunătăți din același registru.Pentru cine eventual nu știe: biroul dumneai se afla la etajul clădirii de pe strada Nuferilor, în fața căreia trona, pe atunci, statuia lui Caragiale.Se spunea (mie mi-a spus Mircea Nedelciu, care aflase de la Pavel Șușară) că statuia ar fi fost de fapt a lui Lenin, dar i-au schimbat capul.Se poate să fi fost doar o legendă, inspirată de profeția lui Belu Silber, cum că socialismul din România va sta sub semnul a două genii: Stalin și Caragiale.Am urcat treptele până la etaj, cu salamul învelit într-o pungă de plastic pe care o ascunsesem sub braț, ca să nu-și dea nimeni seama ce duc acolo, am bătut la ușă, am intrat.Magdalena Bedrosian dobândise de-a lungul anilor acea înțelegere a psihologiei autorului, care îi permitea să citească nu doar ce acesta scria, ci și intenția de dincolo de rândurile scrise.Am discutat puțin despre cartea mea, a lăudat-o cu moderație, apoi despre ce va urma, apoi alte câteva fleacuri din lumea literară... Eram din ce în ce mai stingherit, fiindcă nu știam cum să trec la fapte și să-i ofer ploconul într-un mod cât mai puțin penibil, convenabil amândurora.Am suficiente motive să presupun că ea mi-a ghicit frământările interioare, pentru că, la un moment dat, m-a întrebat:-Dar în punga aceea de sub braț, ce aveți?Un alt manuscris?-Ah, nu… Cum să vă spun… Da, un fel de manuscris… N-aș vrea să mi-o luați în nume de rău… Adică, m-am gândit, o mică atenție, un baton de salam foarte bun... de Sibiu… Ceva deosebit, se produce la noi, la Bacău, nici nu știu ce să fac cu el, hi, hi! Magdalena Bedrosian a zâmbit numai atât cât să-mi dau seama că ghicise de la început despre ce e vorba.Ca o mamă îngăduitoare al cărei copil tocmai a făcut o poznă, m-a îndrumat către subsolul clădirii, unde își făceau veacul Florin Iaru, pe post de magazioner, librarul Mircea Nedelciu, ajutorul de magazioner Dan Stanciu și alții care treceau toată ziua pe la ei, ca să pună literatura la cale.-Vedeți că a venit cineva din Ardeal cu o sticlă de pălincă, cred că băieților le-ar prinde bine și ce leați adus dumneavoastră... Cam în acest fel m-a conectat doamna Bedrosian la spiritul Generației '80.Adina Kenereș e cu totul diferită.Sau era, în urmă cu vreo douăzeci de ani, când am lucrat împreună la redactarea romanului "Simion liftnicul".O mamă foarte exigentă, care își ceartă mereu copilul, iar uneori îl și mai pocnește.Vorbesc de redactorul de carte, nu de ce fel de mamă o fi în viața privată.Ea însăși fostă jucătoare de performanță (ca să păstrez comparația de la începutul acestor rânduri) și care abandonase prematur competiția, pretindea autorului să fie, dacă nu genial, căci asta e cam greu, cel puțin perfect.Întoarsă de puțină vreme de la Paris, înființase, împreună cu Petru Romoșan, o editură mică, dar drăcoasă, cu care își făcuse imediat loc pe piața de carte.În ce mă privește, veneam după o experiență cât se poate de neplăcută cu o editură din Cluj, care îmi publicase "Povestea Marelui Brigand".Am impresia că persoana care se ocupase de redactarea acelui roman nici măcar nu îl citise.Acum îmi vine să-i dau dreptate, e o carte greu de citit.Atunci, însă, mi se părea că scrisesem o capodoperă.Asta numai până când am luat în mână cartea tipărită și am citit câte o pagină, ici și colo.Plină de greșeli!În orele de singurătate, aflat în fața unei foi albe de hârtie sau a tastaturii calculatorului, o mai iei câteodată razna.Nu găsești un cuvânt, te lași păcălit de altul, te repeți, uitând nu știu ce detaliu din urmă carmen saeculare Traian ȘTEF Cunună de sonete pentru mersul cu trenul Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi, E timpul, vai, și el, condus de arbitrar.Afară stâlpii se succed în mers contrar, Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi.Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar, Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai, E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai, Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat sumar.Departe pleacă cei ce vin de-aproape, Călătoria-i într-o carte recitită, Există nevetiști atenți să nu le scape Monezi între vagoane, legătura.Mișcată-i cartea, când cobori, smintită, De pe copertă sare semnătura.Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi, Spre-o țintă-nscrisă sigur în tichete, Poporul își ia locul pe banchete, Priviri mai pe furiș, tăcerile, prelungi, Pentru bagaje, plase, și pachete, Loc insuficient, picioarele mai lungi Se-mpart pe la vecini, mai strânse-n blugi De drumul lung, dar în mișcări discrete.E țara toată în fotografie, Cu mâini ce se-mpreună și se-agită, Voind să pară ce nu pot să fie.Dar trenurile pleacă fix după orar, Când mai ajung la ora stabilită.E timpul, vai, și el, condus de arbitrar.E timpul, vai, și el, condus de arbitrar Și relativ, cum toată lumea știe.Și el e dintre cei ce te îmbie Cu toate vrerile trecute-n calendar.Sunt multe zilele în roșu scrise Pe foaia agățată-n loc vizibil, De stat acasă, într-un loc posibil, Sau, ca pensionarul, cu permise, În trenul personal, în lungă voiajare, Biletul dus-întors, redus la jumătate, Peisaje vechi în nouă aranjare, Prin geamul ce-ți oferă timp agrar.Năuntru sunt discuții democrate, Afară, stâlpii se succed în mers contrar.Afară, stâlpii se succed în mers contrar, Au becurile sparte, rar sunt treze, În vârf așteaptă cuiburi vechi de berze La bază-adunătură, vesel furnicar.Cei ce mai sunt din trunchiuri de foioase Se sprijină-ntr-un cot, caustic și flecar, Cei din beton armat au aer statuar Și nu le-ajunge umezeala-n oase.Rămas-a stâlpul rezistent măreț simbol Al veșniciei omenești de la oraș.El ține toate firele întinse-n gol, Iar ele-s străbătute de zvonuri despre regi Și prinți ce vor condițiunea de poștaș.Cei ce coboboară-s așteptați în gară, Sărută lung, cu drag se-mbrățișează, Mai mult acestea toate-n timp de vară.Dar, iată, stă să urce și un demnitar.El urcă, ușa-n urmă-i se blochează, Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar.carmen saeculare Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar.Au de făcut drum lung până s-ajungă -Băiatul e aitist iar fata nibelungă -Vor să coboare preț de-o ți
DOI: 10.47383/dmtr.03.03
Author: Raluca Blaga
Language: Romanian
Subfield: Literature and Literary Theory
Field: Arts and Humanities
Domain: Social Sciences
Keywords: tennis coaching, writer's solitude, writer's life
Open Access status: bronze
OpenAlex ID: W4298009833
